Amintiri dureroase ale poporului roman (I. 2011)

5 februarie 2011 · de proxymagape | în Problematizări | etichetat coruptie, durere, istorie, politica, presa, roman | 2 comentarii

Incerc aici o privire diacronica si apolitica asupra acelor amanunte istorice care nu incap defel in manualele de istorie pentru mica si marea durere ce o produce remorarea lor si pentru care curiozitatea fiecaruia dintre noi neglijeaza in „aventura” ei tot mai lipsita de sens , acele scrieri „underground” sau cu caracter […]

Alte simple ganduri

4 februarie 2011 · de proxymagape | în Fără categorie | 2 comentarii

1. Nu exista frumusete mai profunda in exercitiul literaturii decat un scriitor ascet. 2. Sensul literaturii consta in aceea ca deschide fiinta umana pentru contemplarea Cuvantului. Nimeni nu a spus insa ca aceasta este deopotriva binecuvantarea si blestemul artei de a scrie : cand cuvantul este scena a existentei sau un streang…

Simplu gand

6 ianuarie 2011 · de proxymagape | în Fără categorie | Scrie un comentariu

Nu religia (legatura omului cu Dumnezeu) trebuie adaptata modernitatii societatii, ci modernitatea societatii ar trebui, prin transfigurare, sa se adapteze vesniciei religiei.

O schiță pentru tragismul războiului mondial !

14 septembrie 2010 · de proxymagape | în Politice | etichetat război | 4 comentarii

MAI ÎNTÂI, DISCURSUL UNUI VETERAN DE RĂZBOI AMERICAN

Simple gânduri (I)

14 septembrie 2010 · de proxymagape | în Problematizări | etichetat gânduri | Scrie un comentariu

Mai jos redau câteva gânduri afișate în comentariile la diferite posturi din diferite bloguri, dar și gânduri care m-au frământat în ultima vreme. Progresul și sărăcia nu sunt altceva decât cuantificarea unor frici existențiale : frica de ieri și frica de mâine. Celebritatea este o complexă amăgire; o iluzie : un vis sau […]

Cum văd criza- dacă o văd sau dacă se poate vedea!

7 septembrie 2010 · de proxymagape | în Politice | etichetat bani, control, criză, oameni, putere, religie, societate, stat | 2 comentarii

Criza economică pe care o trăiesc la intensitate maximă bugetarii, pensionarii și artiștii, scriitori etc. nu cred că este atât de reală pe cât se arată în lumea mass-media. Este mai degrabă un artificiu complex de calcul financiar – la care ajungi să te întrebi : cine va găsi și dacă se va găsi o […]

O imbecilă respingere a lui Hegel

4 septembrie 2010 · de proxymagape | în Meditaţii şi cugetări. Filosofie | etichetat Hegel | 5 comentarii

Hegel este la fel de revigorant pentru experierea creștinismului precum ”Originea speciilor” pentru o maimuță. Nu mă miră faptul că orice gânditor închizându-se sau deschizându-se în raport cu sistemul hegelian a sfârșit în îndoială, angoasă (Kiekergaard), nebunie (Nietzsche), singurătate (Soloviov). E doar o părere.

Ispita de a scrie

2 august 2010 · de proxymagape | în eseuri literare | etichetat a scrie, ispita | 5 comentarii

Mereu m-am intrebat daca scrisul are sens, este util si daca are finalitate. As putea despica firul in patru si as gasi cate un raspuns pentru fiecare 5 minute din cele 24 de ore in care pot sa imi asum insomnia pentru a avea iluzia ca gandesc. Ar fi ”bine”- nu as experimenta somnul ratiunii; […]

Iertarea si metanoia- obstacolul sau calea sfinteniei?

2 august 2010 · de proxymagape | în eseuri teologice | etichetat iertare, metanoia, sfintenie | Scrie un comentariu

Nu imi propun un eseu propriu-zis si cu atat mai putin sa frizez exhaustivitatea. Incerc aici un indemn la simplitate (Ernest Bernea) sau la normalitate (Mihail Neamtu), in asa fel incat iertarea si metanoia sa nu fie intelese neaparat ca si clisee ale religiozitate ca fapte ilogice si deviate de la rational, dar nici ca […]

Steinhardt si paradoxul devenirii religioase

2 august 2010 · de proxymagape | în eseuri teologice | etichetat convertire, devenire, paradox, religie, Steinhardt | Scrie un comentariu

Monahul de la Rohia, Nicolae Stenhardt este una din paradigmele existentei romanesti tot mai mult cazute in desuetudine- victima a ”schimbarii” de gusturi a romanului – nu ”schimbare la fata a Romaniei” sau ”schimbare de mentalitate”. Numai ca Steinhardt nu este o existenta specific romaneasca : este un evreu care cu toate capacitatile specifice […]

Provocari religioase ale asistentei sociale

2 august 2010 · de proxymagape | în Fără categorie | etichetat asstenta sociala, provocare, religie | Scrie un comentariu

Asistenta sociala este o preocupare complexa a existentei umane (individuale sau colectiva). Ea este sociala, dar nu poate evita psihologicul, politicul, istoria, medicina, geografia, tehnologia, pedagogia, dreptul, sau, ceea ce ma intereseaza aici, religiosul. Se fac tot mai multe studii de asistenta sociala pe baze teologice atat in tara, cat si in strainatate. Multe […]

Istorii si teologii in specific romanesc

2 august 2010 · de proxymagape | în eseuri istorice | etichetat istorie, romanesc, teologie | Scrie un comentariu

Intelectualism si duhovnicie in mediul teologic

2 august 2010 · de proxymagape | în eseuri teologice | etichetat duhocvnicie, intelectualism | Scrie un comentariu

Recenzie. ”Sau-Sau”, de Soren Kierkegaard

2 august 2010 · de proxymagape | în Fără categorie | etichetat Kierkegaard | Scrie un comentariu

”Opere II. Sau-Sau”, de Soren Kierkergaard, in traducere D-nei Ana-Stanca Tabarasi, aparuta la Editura Humanitas, Bucuresti, 2008, reproduce editia daneza Soren Kierkegaards Skrifter II: Enten- Eller, Udg. Af. Soren Kierkergaard Forskingscerenteret, Kobenhavn : Gads Forlag, 1997. In aceasta recenzie voi cauta sa ma ocup de continutul intregului volum de fata, desi textele luate in […]

Important!!!

2 august 2010 · de proxymagape | în Dialoguri | etichetat dialog | 6 comentarii

Initiez in acest blog cateva pagini de dialog ce cuprind raspunsurile pe diverse teme cuprinse in comentariile acestui blog si din alte bloguri. Asa ca ii rog pe cei ce se recunosc in raspunsuri sa nu se simta incomozi, ci chiar sa continue discutia. Faca acest lucru in speranta ca si alte persoane se vor […]

Epistola către Romani, capitolul 5 1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, 2. Pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi, 3. Despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup, 4. Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, 5. Prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile, 6. Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos : 7. Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi : har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos ! 8. Mulţumesc, întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea. 9. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, 10. Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi.

Matei, capitolul 6
22.Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Din Petre Ţuţea:

1. Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.
2. În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: "Împărăţia mea nu e din lumea aceasta". Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poţi. Nu poţi! Înotăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.
3. Pudoarea creştină e atât de pură, încât carnea eroticului creştin, capătă pecetea spiritului, ceea ce până la creştini n-a realizat nimeni.
4. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.
5. Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca în golul lăsat în tine să poată intra Dumnezeu.
6. Libertatea omului e partea divină din el.
7. A fi sfânt înseamnă a fi suveranul tău perfect.
8. Dacă omul nu e favorizat de divinitate, nu ştie nimic. Dacă e un simplu căutător al adevărului, caută neaflând şi ştie neştiind.
9. Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale.
10. Dumnezeu contopeşte libertatea cu necesitatea şi deci cu ordinea. Unul din paradoxurile ordinii creştine este acesta: atotputernicia lui Dumnezeu nu anulează liberul arbitru, fiindcă adaptarea mecanică face inutil efortul pentru mântuire.
11. Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om.
12. Credinţa e incidenţa divină care poate revela adevărul.
13. Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
14. Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialităţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansaţi, mecanic şi material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie.
15. Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om.
16. Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.
17. A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian.
18. În biserică afli că existi.
19. Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.
20. Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.
21. Sfântul are forţa de coeziune a pietrei.
22. Protestantismul este o religie coborâtă la rangul de morală pentru grădiniţa de copii.
23. Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu şi cred că Dumnezeu n-a instalat niciun drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui.
24. Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul crestin: "Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber!"

Nicolae Steinhardt
1. Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste.
2. De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.
3. Ce înseamnă credinţa? Încrederea în Domnul deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.
4. Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura
5. Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil.
6. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, îmi pare a fi, cum să spun? Taina cea mai de taină a învăţăturii creştine, noua învăţătură, şi într-un anume fel pecetea darului Duhului sfânt.
7. Singura şansă a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru cuvânt.
8. Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este.
9. supra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.
10. Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu.
11. Dumnezeu iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea.
12. Să nu judecăm pe alţii, dar, când arde casa vecinului, nu stau să mă rog şi să mă îmbunătăţesc, ci chem pompierii, alerg la cişmea. Altfel, se cheamă că sunt fudul şi nu-mi iubesc aproapele.
13. Omul dacă raţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină, poate – şi trebuie – să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ. Dar dacă ocupă o funcţie de răspundere ori se află în fruntea treburilor publice nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant şi rece în faţa răului şi a lăsa pe nevinovat pradă ticăloşilor.
14. Doar Dumnezeu există, restul tot nu-i decât ipoteză.
15. Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
16. Nu degeaba tot stărui, tot pisez că Hristos Dumnezeu e un nobil, un gentleman, un boier.
17. Răul poate să-l facă oricine, cât de nevoielnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.
18. Ascetul arţăgos nu e autentic.
19. Creştinul este liber, aşadar fericit.
20. Triada lui Hristos: credinţă, libertate, iubire.
21. Nu "a dovedi" este completarea lui "a crede", ci "a mărturisi"; şi dacă-i aşa, oare nu faptele bune şi mărturisirea nereticentă a credinţei sunt cele mai bune dovezi ale credinţei? Credinţa nu are nevoie de niciun soi de dovezi. Are, însă, nevoie să fie dovedită.